Benic, Alba
| Benic | |
| — sat — | |
 Ruinele bisericii medievale | |
  Benic Benic (România) | |
| Coordonate: 46°12′47″N 23°35′29″E ({{PAGENAME}}) / 46.21306°N 23.59139°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Alba |
| Comună |  Galda de Jos |
| SIRUTA | 4384 |
| Prima atestare | 1299 |
| Altitudine | 309 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 492 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 517286 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Benic (în maghiară Borosbenedek, colocvial Benedek, în germană Bendesdorf) este un sat în comuna Galda de Jos din județul Alba, Transilvania, România.
Istoric
În Evul Mediu a fost posesiune a cetății regale (királyvár) de la Craiva. Până în secolul al XVI-lea a fost locuit în mod compact de maghiari.[necesită citare] La 1630 au fost aduși aici români moldoveni. În 1784, în timpul răscoalei lui Horea, a fost distrus conacul nobiliar. În anul 1849 au fost uciși 143 de civili maghiari din Benic.
Demografie
- 1910: localitatea avea 920 locuitori, dintre care: 874 erau români, iar 46 maghiari. Din punct de vedere al cultelor, în localitate, 844 erau greco-catolici, 35 erau ortodocși, 24 erau reformați, 13 erau romano-catolici, iar 4 erau de religie mozaică.
- 2002: populația localității era de 524 de locuitori, dintre care: 503 erau români, 18 țigani, iar 3 erau maghiari. Din punct de vedere al confesional în localitatea Benic erau 491 ortodocși și 26 greco-catolici.
Lăcașuri de cult
În localitate se găsesc ruinele unei vechi biserici catolice din secolele al XIII-lea-al XIV-lea (monument istoric).[1]
Personalități
- Gyula Xantus (n. 1919, Benic - d. 1993, Budapesta), pictor, profesor universitar
- Nicolaie Pascu Goia (n. 1922, Benic), sculptor român.
Vezi și
Note
- ^ Biserica fortificată din Benic – aproape de dispariție Arhivat în , la Wayback Machine., 2 iunie 2008, Dorin Timonea, România liberă, accesat la 20 februarie 2016
Bibliografie
- Octavian Moga, Monografia satului Benic, județul Alba, Editura Eurostampa, Timișoara, 2002.
| ||||||||||||||||
