Carol Telbisz

Carol Telbisz
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cenadu Vechi, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (insuficiență cardiacă) Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațielocal politician[*][[local politician (politician involved in local, as opposed to national, government)|​]]
jurist Modificați la Wikidata
Primar al municipiului Timișoara Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]

PremiiOrdinul Franz Joseph
Alma materUniversitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
Universitatea din Viena
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Carol Telbisz, înnobilat baron Telbisz de Obesenyo, (n. 19 noiembrie 1854, Cenad – d. 14 iulie 1914, Timișoara) a fost jurist, primar al municipiului Timișoara (1885-1914) și consilier al Curții Regale Maghiare.

Biografie

Carol s-a născut la Cenad într-o familie de bulgari bănățeni din Dudeștii Vechi. După ce a luat bacalaureatul la Liceul Raab în Seghedin a studiat la Facultatea de Drept din Budapesta (1872-1877), apoi a devenit doctor în drept administrativ la Universitatea din Viena. După acea juristul s-a stabilit la Timișoara ca avocat, unde a fost numit „avocat superior urban” (1883). În 1885, la doar 31 de ani, Telbisz devine primar al Timișoarei pentru patru ani, dar mandatul a fost până în 1914, când se îmbolnăvește și moare. Timp de aproape trei decenii cât a condus Primăria (1885-1914), el a reușit să ridice urbea la un nivel la care nimeni nu se aștepta.[2]

În 1905, Telbisz a devenit consilier al Curții Regale Maghiare. În același an, la aniversarea a 20 de ani în funcția de primar, a fost numit cetățean de onoare al Timișoarei.[3]

În anul 1912, politicianul Carol Telbisz a fost ridicat la rangul de baron maghiar cu predicatul de Obesenyo, iar doi ani mai târziu a fost decorat cu Crucea al Ordinului Împăratului Franz Joseph I la gradul de cavaler.

Realizări ca primar (selecție)

Când Carol Telbisz a fost ales primar, Timișoara era încă o fortăreață. În cele două decenii în care a fost primar, Telbisz a modernizat orașul și l-a adus la standardele din Belle Époque. Telbisz a ordonat demolarea zidurilor vechi și a înnoit orașul conform unui minuțios plan de urbanizare, elaborat după model vienez.[4] În timpul mandatului său a fost clădit sistemul municipal de canalizare, iar Cetatea Timișoara a fost conectată prin bulevarde largi cu suburbiile. Mai departe au luat ființă Piața Victoriei, cu palatele ei urbane, precum și Palatul Poștei. De asemenea au fost revoluționate economia și infrastructura, au fost îmbunătățite igiena publică, educația și solidaritatea socială.[5]

In memoriam

Un bust al lui Carol Telbisz a fost amplasat pe Aleea Personalităților din Timișoara.

Note

  1. ^ Hungarian National Namespace, accesat în  
  2. ^ Biografie 1
  3. ^ Biografie 2
  4. ^ „Banaterra”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Temeswarer Zeitung, 25 octombrie 1914

Bibliografie

  • Anton Peter Petri: „Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums”, Marquartstein, 1992, ISBN 3-922046-76-2
  • „Temeschburg/Temeswar: Eine südosteuropäische Stadt im Zeitenwandel”, Ed. HOG-Temeswar, Karlsruhe 1994

Legături externe

  • Carol Telbisz, primar la 31 de ani, 23 martie 2006, Evenimentul zilei
  • Careul de ași al primarilor care au transformat Timișoara în “Mica Vienă”, 15 februarie 2013, Stefan Both, Adevărul
  • Despre Carol Telbisz pe situl Banaterra Arhivat în , la Wayback Machine.
  • v
  • d
  • m
  • v
  • d
  • m
  • Tobias Balthasar Hold
  • Florian Blam
  • Tobias Balthasar Hold
  • Peter Solderer
  • Andreas Pfann
  • Peter Mayer
  • Joseph Leibnitzer
  • Michael Auer
  • Anton Klang
  • Pietro A. Delpondio
  • Adam Ebelshauser
  • Joseph Anton Kulterer
  • Bartalus Lederer
  • Pietro A. Delpondio
  • Johann Michael Lendolt
  • Michael P. Anton Delpondio
  • Adam Ingrueber
  • Thomas Reyhüber
  • Sebastian Schmid
  • v
  • d
  • m
  • Ignatius Koppauer
  • Simeon Petrovici
  • Peter Plavisics
  • Michael Kuenalter
  • Jozsef Tessenyi
  • Josef Klapka
  • János Koronghi-Speckner
  • Johann Nepomuk Preyer
  • Aloise Marguet
  • Karl Küttel
  • Josef Weigl
  • Karl Küttel
  • Franz Steiner
  • János Török
  • Carol Telbisz
  • v
  • d
  • m
  • v
  • d
  • m
Control de autoritate