Poarta (roman)

Poarta

Coperta romanului - Editura Nemira 2008
Informații generale
AutorFrederik Pohl
SubiectExplorarea spațiului
Genscience-fiction
SerieHeechee
Ediția originală
Titlu original
Gateway
Limbaengleză
EditurăPygmalion / Nemira
IlustratorVincent Di Fate[*][[Vincent Di Fate (American science fiction and fantasy artist)|​]]
Țara primei aparițiiS.U.A.
Data primei apariții1977
Număr de pagini304 / 432
ISBN973-9207-12-X / 978-973-143-301-1
OCLC2862581
Ediția în limba română
TraducătorMihai-Dan Pavelescu
Data apariției1996 / 2008
Cronologie
Dincolo de orizontul albastru
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Poarta (1977) (titlu original Gateway) este un roman science fiction scris de Frederik Pohl. Romanul a primit premiul Hugo pentru cel mai bun roman în 1978,[1] premiul Locus pentru cel mai bun roman în 1978,[1] premiul Nebula pentru cel mai bun roman în 1977,[2] și premiul John W. Campbell în 1978.[1] Este primul roman din saga Heechee, fiind urmată de mai multe continuări și fiind adaptată într-un joc pe calculator în 1992.

Intriga

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Poarta este un asteroid (sau, poate, inima moartă a unei comete) construit de Heechee, o rasă extraterestră demult dispărută. Heechee au lăsat în urma lor aproape o mie de nave spațiale, multe dintre ele funcționale, care sunt folosite într-o loterie extrem de periculoasă, ținând cont că tehnologia Heechee este aproape de neînțeles pentru oameni. Tentativele de inginerie inversă destinate descoperirii modului lor de funcționare au constituit eșecuri. Au fost identificate comenzile necesare pentru a identifica o destinație selectată, dar nimeni nu știe unde va ajunge nava în urma unei setări anume sau cât va dura călătoria. Odată început zborul, nu s-a mai auzit de niciun om care a reușit să modifice setările. Majoritatea programărilor duc navele în zone nefolositoare sau letale, dar câteva conduc la artefacte Heechee și planete locuibile care îi îmbogățesc pe pasageri (și pe Corporația Porții, care administrează asteroidul în numele unui cartel al țărilor).

Navele au trei formate standard, care pot transporta maxim unu, trei sau cinci oameni, împreună cu echipamentul și destulă mâncare pentru a face față călătoriei. Fiecare navă are un lander necesar vizitării planetelor și celorlalte obiecte descoperite.

Robinette Stetley Broadhead — numit Robin, Rob, Robbie sau Bob, în funcție de circumstanțe și de starea lui de spirit — este un miner pământean care a câștigat la loterie, căpătând suficienți bani pentru a cumpăra un bilet dus către Poartă. Ajuns acolo își pierde curajul, amânând cât poate plecarea în călătorie, până când rămâne aproape falit. Deși îngrozit, pleacă în trei călătorii. Prima nu îi aduce nimic, iar în a doua face o descoperire prin intermediul unui experiment neautorizat, lucru compensat de penalizarea pe care trebuie să o plătească pentru nava avariată în cadrul procesului.

În a treia călătorie, Corporația Porții încearcă altceva: trimite două Cinciuri, unul după celălalt, către aceeași destinație. Bob se îmbarcă împreună cu Gelle-Klara Moynlin, o femeie de care se îndrăgostise pe Poartă. La capătul călătoriei lor, descoperă cu groază că au ajuns în zona de atracție a unei găuri negre, fără a avea destulă putere ca să se elibereze.

Unul dintre ceilalți pasageri vine cu un plan disperat: toți oamenii să se înghesuie într-o navă și să o trimită pe cealaltă spre gaura neagră, câștigând astfel destulă viteză ca să scape. În încercarea de a elimina tot echipamentul care nu e strict necesar, Bob rămâne blocat singur în nava greșită atunci când vine momentul separării, însă nava sa va fi cea aruncată înapoi, în timp ce restul echipajului cade în gaura neagră.

Bob revine la Poartă și se îmbogățește, deoarece, ca singur "supraviețuitor", primește bonusurile întregului grup. El se simte vinovat pentru că a supraviețuit, părăsindu-și colegii - în special pe Klara - și începe o terapie cu un program freudian pe care îl numește Sigfrid von Shrink. În cele din urmă, acesta îl ajută să scape de sentimentul de vină, deși își dă seama că, din cauza dilatării temporale gravitaționale prezentă în apropierea găurii negre, timpul trece mult mai încet pentru foștii săi colegi și aceștia nu au murit încă. Bob se teme ca nu cumva Gelle-Klara să creadă că el i-a trădat pentru a se salva.

Capitolele romanului sunt împărțite între dialogurile lui Bob cu Sigfrid și cele care prezintă acțiunea principală. Printre ele apar și diferite rapoarte ale misiunilor (în general cuprinzând decesele), buletine tehnice și alte documente pe care Broadhead le-ar fi citit, dând mai multă veridicitate narațiunii.

Primire

Romanul a primit premiul Hugo pentru cel mai bun roman în 1978,[1] premiul Locus pentru cel mai bun roman în 1978,[1] premiul Nebula pentru cel mai bun roman în 1977,[2] și premiul John W. Campbell în 1978.[1]

A fost nominalizat la Premiul Ditmar pentru cea mai bună ficțiune internațională în 1978.

Referințe

  1. ^ a b c d e f „1978 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în . 
  2. ^ a b „1977 Award Winners & Nominees”. Worlds Without End. Accesat în . 

Legături externe

  • Recenzie audio și discuție despre Poarta pe The Science Fiction Book Review Podcast
  • Poarta pe Worlds Without End


v • d • m
Seria Heechee de Frederik Pohl
Cărți
Poarta (1977) · Dincolo de orizontul albastru (1980) · Întâlnire cu Heechee (1984) · Consemnările Heechee (1987) · Drumul prin poartă (1990) · Băiatul care voia să trăiască veșnic (2004)
Jocuri video
Gateway (1992) · Gateway II: Homeworld (1993)
v • d • m
Premiul Hugo pentru cel mai bun roman
Retro-Hugo
Premiul
Hugo
v • d • m
Premiul Nebula pentru cel mai bun roman
1965–1970
1971–1980

Timp al schimbărilor de Robert Silverberg (1971) · Zeii înșiși de Isaac Asimov (1972) · Rendezvous cu Rama de Arthur C. Clarke (1973) · Deposedații de Ursula K. Le Guin (1974) · Războiul etern de Joe Haldeman (1975) · Proiectul Omul Plus de Frederik Pohl (1976) · Poarta de Frederik Pohl (1977) · Dreamsnake de Vonda McIntyre (1978) · Fântânile Paradisului de Arthur C. Clarke (1979) · Timperfect de Gregory Benford (1980)

1981–1990

Gheara Conciliatorului de Gene Wolfe (1981) · No Enemy But Time de Michael Bishop (1982) · Startide Rising de David Brin (1983) · Neuromantul de William Gibson (1984) · Jocul lui Ender de Orson Scott Card (1985) · Vorbitor în numele morților de Orson Scott Card (1986) · The Falling Woman de Pat Murphy (1987) · Falling Free de Lois McMaster Bujold (1988) · The Healer's War de Elizabeth Ann Scarborough (1989) · Tehanu de Ursula K. Le Guin (1990)

1991–2000

Stations of the Tide de Michael Swanwick (1991) · Cartea Judecății de Apoi de Connie Willis (1992) · Marte roșu de Kim Stanley Robinson (1993) · Moving Mars de Greg Bear (1994) · Alegerea lui Hobson de Robert J. Sawyer (1995) · Râul liniștit de Nicola Griffith (1996) · The Moon and the Sun de Vonda McIntyre (1997) · Pace eternă de Joe Haldeman (1998) · Parable of the Talents de Octavia E. Butler (1999) · Radioul lui Darwin de Greg Bear (2000)

2001–2020

The Quantum Rose de Catherine Asaro (2001) · Zei americani de Neil Gaiman (2002) · Viteza Întunericului de Elizabeth Moon (2003) · Paladinul sufletelor de Lois McMaster Bujold (2004) · Camuflaj de Joe Haldeman (2005) · Exploratorul de Jack McDevitt (2006) · Sindicatul polițiștilor idiș de Michael Chabon (2007) · Powers de Ursula K. Le Guin (2008) · Fata modificată de Paolo Bacigalupi (2009) · Blackout/All Clear de Connie Willis (2010) · Printre ceilalți de Jo Walton (2011) · 2312 de Kim Stanley Robinson · Răzbunare ancilară de Ann Leckie (2013) · Annihilation de Jeff VanderMeer (2014) · Uprooted de Naomi Novik (2015) · Toate păsările din cer de Charlie Jane Anders (2016)  · Cerul de piatră de N. K. Jemisin (2017) · The Calculating Stars de Mary Robinette Kowal (2018) · A Song for a New Day de Sarah Pinsker (2019)

Premiul Nebula pentru cea mai bună nuvelă
v • d • m
Premiul Locus pentru cel mai bun roman