Teodora (film)

Prezență online
Teodora
Teodora, imperatrice di Bisanzio
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Teodora
Gen	film de aventuri film istoric film de sandale și spadă
Regizor	Riccardo Freda
Scenarist	Claude Accursi André-Paul Antoine Ranieri Cochetti Riccardo Freda și René Wheeler
Producător	Giuseppe Fatigati
Studio	Lux Film și Lux Compagnie Cinématographique de France
Director de imagine	Rodolfo Lombardi
Montaj	Mario Serandrei
Muzica	Renzo Rossellini
Costume	Veniero Colasanti[*]
Distribuție	Gianna Maria Canale Georges Marchal Irene Papas Renato Baldini
Premiera	2 iulie 1954 (Franța)
Durata	90 minute color
Țara	Franța Italia
Locul acțiunii	Istanbul
Limba originală	italiană
Disponibil în română	subtitrat
Pagina IMDb
Modifică date / text

Teodora (titlul original: în italiană Teodora, imperatrice di Bisanzio) este un film de sandale și spadă, coproducție italo-franceză, realizat în 1954 de regizorul Riccardo Freda, protagoniști fiind actorii Gianna Maria Canale, Georges Marchal, Irene Papas și Renato Baldini.

Filmul relatează evenimente din provincia romană bizantină (mai precis Constantinopole), în anul 547 d.C. având ca protagonistă actrița Gianna Maria Canale în rolul unei femei cu caracter puternic. Teodora este prinsă între responsabilitățile sale politice, îndatoririle sale conjugale față de soțul ei Iustinian și dorința de emancipare. Filmul păstrează unele adevăruri istorice, influiența Theodorei asupra lui Iustinian a fost reală.

Filmul rămâne faimos pentru cursa carelor de luptă, cvadrigă, care a fost destinată să rivalizeze cu cea prezentată în filmul Ben-Hur (1925) de regizorul Fred Niblo.

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În secolul al VI-lea, fosta dansatoare Teodora s-a căsătorit cu Iustinian, împăratul Bizanțului și a devenit împărăteasă. Ea, făcând parte din „casta verzilor” s-a opus aristocrației și generalilor („casta albaștrilor”), ostili reformelor pe care le-a impus Iustinian. Toate acestea nu sunt pe placul lui Ioan din Cappadocia și al lui Andres care conspiră împotriva împăratului și a soției sale. O revoltă populară va readuce lucrurile la locul lor...

Distribuție

Gianna Maria Canale – Teodora
Georges Marchal – Iustinian
Renato Baldini – Arcas, prietenul Teodorei
Irene Papas – Faidia, sora Teodorei
Carletto Sposito – Scarpios
Nerio Bernardi – Belisarie
Olga Solbelli – Egina
Alessandro Fersen – mitropolitul
Henri Guisol – Ioan de Capadocia
Roger Pigaut – Andres
Loris Gizzi – Smirnos
Umberto Silvestri – atletul orb
Mario Siletti – primul magistrat
Oscar Andriani – apărătorul lui Scarpios
Giovanni Fagioli – grefierul instanței
Michele Riccardini – temnicerul
Fortunato Arena – un gardian
Armando Annuale – vânzătorul de sandale
Libero Intorre
Giorgio Murri – al doilea magistrat
Wilma Aris

Locuri de filmare

Filmările exterioarelor s-au efectuat în parte pe teritoriul Esposizione Universale Roma, construită în 1942, cât și la S.A.F.A. Studios (Società Azionaria Film Artistici) ^[1] , Roma.